“As vrea sa fiu eu in locul lui, trebuia sa fiu eu, nu el, de ce? De ce copilul meu? Copilul trebuie sa-si ingroape parintele, nu invers. De ce? E numai vina mea, e numai vina mea.” Lacrimile siroiau pe obrazul tatalui. Sotia sa, cu ochii incercanati si plini de lacrimi, se apropie de el, si-si lasa capul greu pe pieptul sau. Unicul lor copil, frumosul lor baiat, statea intins pe masa capelei, intr-un sicriu maroniu.
“A fost voia Domnului, este intr-un loc mai bun acum.” se auzira cuvintele calde ale preotului din incapere.
“Cuvintele tale chiar nu-mi aduc nici o alinare Parinte. Chiar nu ma fac sa ma simt mai bine. Copilul meu ar trebui sa fie langa mine, sa-si traiasca viata, sa se casatoreasca, sa-mi aduca pe lume nepoti. Nu era momentul lui sa moara, refuz sa cred asta. Daca chiar exista un Dumnezeu, atunci l-a luat prea devreme de langa mine, mi l-a rapit.”
Iesi cu lacrimi in ochii din capela. Scoase pachetul de tigari din buzunar, si-i sari in ochii mesajul de pe el “Fumatul ucide.”
“Serios? isi spuse in gand. Atunci ar fi cazul sa bag o tigare mai repede poate-mi alina durerea definitiv.”
Se sprijini de perete. Isi aprinse o tigare si incepu sa traga fumul inecacios in plamani. Incepu sa se gandeasca la clipa cand se nascu fiul sau. Hehe, Doamne, cat de fericit in acea zi. Isi sunase toti prietenii, strigandu-le “Sunt tata, am un fiu, am un fiu auzi?”
Isi aducea aminte primii lui pasi, cum se ducea mica mogaldeata spre el, zambind si cum pica apoi, doar pentru a se ridica din nou. Un luptator, ce mai.
Anii trecura, incepu scoala. Primul lui an, ce mandru a fost de fiul sau cand a luat premiul intai. In viata sa nu fusese mai emotionat ca atunci. An de an insa, era la fel de emotionat. Era cel mai bun, invata cel mai bine. El si sotia faceau tot posibilul sai ofere tot, pentru ca el, fiul lor, merita pe deplin.
Veni si liceul, intra la cel mai bun din oras, era si mai mandru. Se lauda la toti prietenii cu fiul sau. Se apucase si de basket cu vre-o 2 ani in urma, era o mandrete de fecior: inalt, zvelt, saten cu ochii albastrii, deja de mic incepuse sa franga inimile fetelor. Nu era tata mai mandru pe intreg Pamant ca el.
In liceu in schimb, ceva se petrecu in viata fiului sau. Parintii devenira constienti ca fiul lor se schimba, dar fiecare zi ce trecea le adancea increderea ca nu era de bine schimbarea sa. Rezultatele la invatatura incepura sa scada, de sport se lasase, primea telefoane care de care mai dubioase. Incepu sa plece de acasa la ore din ce in ce mai tarzii, si sa intoarca cand isi aducea aminte.
Ochii ii avea incercanati mai tot timpul, privirea tulbure, era nervos, nu mai era copilul lui jovial ca alte dati. Atunci cand isi vedea parintii dadea impresia ca ar vrea sa-i vada plecand. Ca ei incepusara sa fie o povara pentru el in viata sa.
Unul dintre prietenii sai, ingrijorat incerca intr-o zi sa-i deschida ochii: “Omule, nu te supara pe mine ca iti spun lucrul acesta, dar fiul tau, cred ca se drogheaza. Privirea tulbure, a slabit fata de cum era odata, nu mai este cel ce il stiam. Nu mai este el, tie chiar nu ti se pare ciudat?”.
Se enerva mai mult decat o facuse vre-odata: “Esti nebun, fiul meu sa se drogheze, l-am invatat tot ce stiu eu despre bine si rau, este un copil matur, stie ce trebuie sa faca si ce nu. E tanar acum, petrece si el impreuna cu prietenii sai, cu fetele, cum am facut si noi cand eram de varsta lui. Cum poti sa spui asa ceva, tu chiar nu gandesti ce spui? Vorbesti despre fiul meu, nu despre fiul vre-unui strain.”
“Ai grija prietene de fiul tau. Altul nu mai ai, atat iti spun, si nu ti-o spun cu rautate. Poate tu nu observi, dar din exterior se vad lucruri care tu nu le observi.”
Pleca nervos acasa, nu inainte de a isi injura cat se putea de bine prietenul vechi de 25 de ani. Dar, ideea ii ramasese impregnata in minte. Nu o impartasi si sotiei sale de teama sa nu o sperie. Isi iubea prea mult copilul, si asa ceva ar fi terminat-o de zile.
Intr-o seara, isi prinse fiul acasa, isi lua inima in dinti si-l intreba: “Fiule, stiu ca la varsta ta exista nenumarate tentatii, care poate la vremea mea nu existau sau nu am avut acces la ele. Te intreb ceva si vreau sa-mi raspunzi cat se poate de sincer: te droghezi?”
“Esti nebun tata? Cum poti sa crezi asa ceva despre mine? Nu ai deloc incredere in mine?” Isi lua haina din cuier si pleca val vartej de acasa. Sotia sa, auzise toata discutia si cu lacrimi in ochii “Esti sigur de asta?”
“Nu pot sa bag mana in foc, dar ma bantuie aceasta idee.” Sotia sa incepu sa planga, se cuibari in bratele sale. Au stat ore intregi pe canapea, in tacere, sotia lui plangand iar el mangaindu-i parul.
Mai trecu un an, fiul lor incepu sa devina un total strain pentru ei. Nu le mai spunea nimic, se ferea de ei, incepura sa le fure bani din portofel. Simteau ca au imbatranit cu 10 ani in acel scurt timp. El incaruntise mai mult decat era normal, ea incepu sa aibe probleme cu inima.
Intr-o seara de octombrie, auzira batai in usa. Se ridica si uitandu-se pe vizorul usi, inima inceta pentru o secunda sa-i mai bata. Deschise usor usa, iar cei doi politisti din fata lor isi dadura sepcile jos din cap.
“Buna seara, ne scuzati ca va deranjam sunteti familia…….”
“Da.” spuse sotia lui cu vocea tremurand.
“Putem sa intram, daca nu va suparati, trebuie sa discutam cu dumneavostra.”
Ii poftira inauntru, se asezara pe canapeau din sufragerie, el tinand strans mana sotiei sale.
“Ne pare rau ca trebuie sa va spunem acest lucru, dar fiul dumneavoastra a murit in urma cu cateva ore din cauza unei supradoze cu heroina. Avem motive sa credem ca era consumator de ceva timp. Doua persoane din anturajul sau sunt date sub urmarire pentru trafic de droguri.”
Sotia sa plangea in hohote, il strangea de brat si uitandu-se in ochii lui… Cuvintele sotiei sale nu le mai auzea. Sufletul sau era prea indurerat.
Acum, stia ca toata vina a fost a lor, a fost a lui. Ar fi trebuit sa il denunte la politie cand si-au dat seama de primele semne. Nu avea nici un fel de scuza, poate daca ar fi facut asta, fiul lor era acum teafar, era in viata, dar nu….ei nu au facut nimic, el nu a facut nimic. Tot ce ii ramane de facut acum, este sa-si duca unicul sau fiu, frumosul lui fiu, mandria lui……catre groapa.

Tags: droguri